 |
Clisura Dunarii Forumul locuitorilor din Clisura Dunarii
|
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 30/05/2011 22:59 Titlul subiectului: Antilopa; Ruperea logodnei...autor Mihai LEONTE |
|
|
5 ANTILOPA; RUPEREA LOGODNEI
Ziua nunţii se apropia inevitabil şi pregătirile se desfăşurau după dorinţele celor doi. După sărbătorile de Paşte logodnicii îşi programaseră să meargă la Cluj să-şi comande costumul de mire şi rochia de mireasă, data nunţii urmând să fie stabilită pentru luna iulie. Fiindcă la 1 Mai erau câteva zile libere Antilopa a dorit să vină la Baia de Arieş. Aşa s-a şi întâmplat. Pe lângă alte vizite prin localitatea minieră, tinerii logodnici au fost invitaţi la colegul care le dăduse camera la întâlnirea din toamnă. Totul a decurs normal până într-un moment când Matei a observat că Antilopa a dispărut de ceva timp. Ştia că nu are unde să se rătăcească şi s-a dus în casă pentru aşi lua pachetul cu ţigări. Cum uşile erau deschise a văzut-o pe Antilopa cum se săruta cu colegul la care erau invitaţi. A ieşit în tăcere fără să comenteze renunţând la ţigări dar a strigat din locul unde era toată lumea la Antilopa să-i aducă pachetul de ţigări. La scurt timp şi-a făcut apariţia logodnica având pachetul de ţigări. Matei nu a comentat incidentul trecând totul sub tăcere. Petrecerea a continuat în acea zi, însă în sufletul lui Matei s-a instalat acea lipsă de încredere. Nu a spus logodnicei ce a văzut, dar în suflet i s-a instalat o mare îndoială. După plecarea Antilopei, Matei a cerut şi părerea colegului său de cameră şi de bancă de la liceu despre acea întâmplare. Toţi ştiam că acel coleg era afemeiat având chiar probleme cu soţia sa. Asta însemna că el încerca să acapareze orice femeie. Că Antilopa a căzut în plasa lui era altă problemă. Matei a început să invoce diverse motive pentru a nu se mai întâlni cu Antilopa. Luna mai a însemnat mai mult decât o luptă sufletească din interiorul său pentru Matei. A invocat chiar un accident la care Antilopa nu a ezitat să vină de urgenţă la Baia de Arieş. Aici avea să constate răceala lui Matei şi nu ştia ce s-a întâmplat. Matei l-a rugat pe colegul său de cameră să-i spună adevărul despre acea întâmplare care îl marcase pe Matei. Matei şi-a făcut drum până la un prieten din altă cameră de cămin, lăsându-l pe colegul său singur cu Antilopa pentru a-i spună realitatea. La scurt timp s-a întors şi Matei i-a comunicat Antilopei că relaţia lor nu putea continua. Antilopa a început să invoce diverse motive despre viitoarea lor căsătorie, dar Matei era cum nu se poate mai hotărât să se despartă de ea. Despărţirea era inevitabilă. Antilopa nu a plâns cum s-ar fi aşteptat Matei ci doar la despărţire înainte de a se urca în autobuz i-a spus că face o mare greşeală. Antilopa avea dreptate, căci nu avea să mai primească nici un lucru din cele duse la Câmpia Turzii. Pentru Matei a fost o perioadă destul de grea şi nu voia nici în ruptul capului să reia legătura cu Antilopa, cu toate că primise mai multe scrisori şi avize telefonice la care nu se prezentase niciodată. Astfel că vizitele la Turda au încetat şi nu şi-a mai vizitat nici unchiul. Odată relaţia întreruptă cu Antilopa nu a mai fost reluată vreodată, fiecare urmându-şi independent drumul în viaţă. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 03/06/2011 17:34 Titlul subiectului: Clanul Vrabioiului Negru...autor Mihai LEONTE |
|
|
CLANUL VRĂBIOIULUI NEGRU
Cine nu ştie ce este o vrabie? Le întâlnim peste tot. Chiar dacă mai vezi câte una solitară de obicei trăiesc în mici colectivităţi care au câte un fel de conducător. Am sesizat acest lucru în această iarnă. La prima zăpadă căzută în zona noastră am început să le pun pe pervazul ferestrei pâine muiată în apă călduţă. Şi apoi am cumpărat grâu de la un magazin agricol. Ceva mi se părea suspect! Chiar dacă vrăbiile îşi au cuiburile chiar în bloc, şi stau pe crengile copacilor de lângă fereastra mea nu veneau la mâncarea pusă decât la anumite semnale ale unor lideri. Am început să supraveghez mişcările lor. Astfel am observat un vrăbioi mai negru decât ceilalţi. Acest venea primul după ce emitea anumite ciripituri înţelese de cei din stolul său, eu l-am numit ,,clanul” Vrăbioiului Negru intra primul iar după el venea clanul său. Clanul advers căruia nu am putut să-i identific liderul stătea în aşteptare în crengile cireşului de lângă fereastra mea. Dar nu puteau aştepta prea mult căci rămâneau flămânde. La un semnal se repezeau spre pervaz, şi atunci clanul negru îşi lua zborul aşezându-se pe crengile unui prun de lângă bloc. Reprizele de servire a mesei se succedau la intervale aproape egale, până se epuizau rezervele de pe pervaz. Astfel am remarcat că Vrăbioiul Negru este conducătorul unui clan puternic. Cred că era destinat să fie lider, datorită faptului că era mereu un învingător. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 10/06/2011 21:57 Titlul subiectului: Colonelul...autor Mihai LEONTE |
|
|
COLONELUL
Când auzi cuvântul colonel desigur te duce gândul la armată! Dar când îl auzi în adâncul minei printre deţinuţi, departe de multe lucruri obişnuite, ţi se pare ceva anormal. Începusem lucrul imediat după ce terminasem şcoala profesională de mineri la cea mai îndepărtată mină a Întreprinderii Miniere Gheorghe Doja din Zlatna, Muncăceasca Vest. Am fost repartizat la un abataj pe filonul 25, miner fiindu-mi baci Ion Pipa. Un miner vârstnic, vechi aurar pe care cei de la miliţie îl cunoşteau ca traficant de aur. După ce ne terminam de evacuat minereul din frontul de lucru, noi cei mai tineri eram trimişi să facem rost de vagonete pentru a încărca minereul în ele. Baci Pipa mi-a spus; mergi la domnul Colonel şi îi spui că ai nevoie de vagonete! Am rămas oarecum surprins! Care Colonel? Apoi mi-a explicat că cel care se ocupa cu împărţirea vagonetelor era un deţinut pe care toată lumea îl ştia de Colonelul. Am mers la locul indicat de minerul meu şi m-am învârtit printre deţinuţii care erau la transport în subteranul minei. Nu am îndrăznit să întreb pe nimeni cine e Colonelul? Până la urmă m-am hotărât şi m-am adresat unui deţinut cu o statură impunătoare şi cu o cămaşă albă, am întrebat timid; dvs. sunteţi domnul Colonel? Tipul s-a uitat atent la mine şi m-a întrebat la rândul său; trebuie să fii de la abatajul lui moş Pipa, la care eu am dat doar din cap. Colonelul intuise că eram de la acel abataj fiindcă pe ceilalţi muncitori îi cunoştea. Colonelul era dirijorul echipei de transport a deţinuţilor din subteran şi toată lumea asculta cu smerenie de comenzile date. I-am spus câte vagonete vrem să încărcăm după care am dat să plec. Colonelul m-a oprit şi m-a întrebat de unde sunt şi cum de m-am angajat la mină. La instruirea făcută civililor ni s-a spus că nu avem voie să vorbim cu deţinuţii doar strictul necesar. Totuşi i-am răspuns Colonelului, iar acesta m-a întrebat despre regimentul din Fălticeni unde activase între cele 2 războaie mondiale. Am plecat şi cum frontul de lucru nu era departe m-am prezentat la moş Pipa să raportez ce am obţinut. Moş Pipa a râs şi atât! Asta mi-a declanşat un fel de curiozitate de a şti mai multe despre Colonel. Sincer nu ştiam pe cine să întreb! Când am fost anunţaţi să mergem după vagonete am făcut cunoştinţă cu alt deţinut care m-a întrebat dacă m-am speriat de Colonel. Asta m-a făcut şi mai curios. Deţinutul era un băiat brunet, care se declara a fi ţigan din Giuleşti. Cum Rapidul jucase finala Cupei României în acel an 1961 am început să discutăm de fotbal, eu fiind un vajnic susţinător al echipei Petrolul din Ploieşti. Am început să prind curaj, dar cum timpul nu ne permitea să lungim discuţia ne-am despărţit. Rapid-istul meu mi-a spus că în viitor el ne va asigura vagonetele necesare cu condiţia să-i dăm în fiecare zi 2 ţigări. I-am spus asta lui baci Pipa, la care dumnealui a râs din nou!
Spre sfârşitul schimbului mai aveam timp de poveşti înainte de ieşirea din schimb, astfel că am ajuns şi la povestea Colonelului. Era cu adevărat Colonel dar având origini burgheze şi fiind participant la războiul antisovietic era condamnat la mulţi ani de detenţie. Atât la locul de muncă cât şi în colonia de muncă era respectat şi i se repartizau sarcini de educare şi supraveghere a colegilor deţinuţi. În echipa Colonelului nimeni nu contesta ordinele sale. Deţinuţii între ei se adresau doar cu apelativul; domnule! _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 13/06/2011 18:56 Titlul subiectului: Metoda Suveica...autor Mihai LEONTE |
|
|
METODA SUVEICĂ
Muncind împreună cu deţinuţii aflam de la ei tot felul de povestiri cu întâmplările care îi aduseseră la statutul de condamnaţi. O astfel de povestire fiind ,,metoda suveica”! Prin această metodă se organiza un grup care vindea un obiect de ocazie. Datorită acestui sistem ajunsese la ,,mititica” şi Sturzu cu o parte din grupul său. Locul lor de acţiune era Gara de Nord din Bucureşti. Vânzătorul din grup ieşea la rampă de obicei cu un ceas de marcă gravat cu un nume pe capac, lucru ce nu era greu de realizat. Se trecea la căutarea clientului printre călătorii din sala de aşteptare. Racolatorul intra în vorbă cu unii dintre călători, iar după ce aflau cam cu cine avea de a face pleca îşi anunţa grupul cu informaţiile culese. Vânzătorul era trimis spre viitoarea victimă cu o poveste bine ticluită, cum că a pierdut bagajele şi trebuia să plece urgent cu trenul următor, întotdeauna se indica direcţia unde mergea şi cel racolat. Preţul solicitat era destul de minor, aşa că de cele mai multe ori se găsea o victimă. După ce vânzătorul scăpa de obiect dispărea sub pretextul că merge să-şi cumpere bilet, dar pleca din zona unde se încheiase tranzacţia. Cumpărătorul îşi admira achiziţia, dar spre surprinderea sa auzea în difuzoarele gării că s-a furat un ceas cu semnalmentele ceasului pe care îl avea în mână tocmai el, cumpărătorul. Imediat reclamantul însoţit de un miliţian intra în sala de aşteptare pentru o aşa zisă percheziţie. Se începea un control al bagajelor mai departe de cel cu ceasul, asta pentru a nu se strica farmecul descoperirii. Dacă cumpărătorul era mai slab de înger sau un om cinstit se prezenta la echipa încropită şi arăta ceasul. Rolul miliţianului ,,cumpărat” deci inclus în grup, era acela de a media între cumpărător şi aşa zisul păgubaş! Dacă realul cumpărător renunţa la obiect, în speţă ceasul, cazul era rezolvat! În cazul că nu renunţa era chemat să dea nişte declaraţii şi era ţinut până se apropia ora plecării trenului său, când se înţelege renunţa la obiectul cumpărat. În acest timp aşa zisul păgubaş îl acuza de furt şi câte altele. Dar aceste fapte nu puteau merge la infinit şi s-a găsit unul ,,tare de cap” şi a mers mai departe reclamând cazul mai sus! Atunci s-au început cercetări mai atente şi grupul a fost dat în vileag, ajungând la închisoare doar o parte din grup. Sturzu picase odată cu grupul şi avea de executat o pedeapsă de 10 ani muncă la mină, unde se ceruse de fapt pentru că se câştiga condiţionalul bun, adică pedeapsa era redusă funcţie de munca depusă în subteran. Aceasta este una din povestirile auzite. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 13/06/2011 18:58 Titlul subiectului: Decaderea unui securist...autor Mihai LEONTE |
|
|
DECĂDEREA UNUI SECURIST
Lucram de câţiva ani buni la mina din Baia de Arieş ca miner. Eram unul dintre acei mineri care nefiind localnic nu-mi permiteam compromisuri nici cu şefii, şi nici cu subalternii. Astfel că într-o zi mi-a fost repartizat un personaj deosebit; un fost securist, cu grad destul de bun; maior! În echipa mea el era muncitor necalificat. Îl cunoşteam fiindcă cu ceva timp în urma fusese gestionar la magazinul SAM de unde îşi luau alimentele muncitorii care lucrau la exploatările forestiere din zonă. Ştiam că mulţi muncitori mineri luau pe datorie de la acest magazin diverse alimente. De aici gestionarul la un inventar inopinat i s-a găsit un minus destul de consistent şi astfel a fost destituit. Noi lucram în echipă formată din 4 muncitori; miner, ajutor miner şi doi vagonetari necalificaţi. Noul angajat era maghiar ca naţionalitate şi se numea Istvan. Numele nu este cel real. Lucram la un abataj productiv din Filonul 6. Aici eram sub pază permanentă specifică minelor de aur. În prima zi de muncă pe Istvan l-am repartizat cu ajutorul miner, la operaţiunile specifice abatajului. Aparent nu era nimic deosebit, însă la ieşirea din schimb am fost aşteptat de Istvan care mi-a spus cum procedează ajutorul miner cu el, care îl cunoştea bine fiind un localnic din zonă, adică îl persecuta! Nu ştiam cum să procedez? Ştiindu-l pe colegul nostru de cameră, magazionerul, un cunoscător al oamenilor, i-am solicitat sfatul. Magazionerul mi-a spus mai pe larg biografia lui Istvan, chiar şi motivul eliberării lui din securitate. Datorită faptului că îmi spusese mie ce făcea ajutorul miner cu el, am fost sfătuit să nu-l mai repartizez cu ajutorul miner. Aşa am şi procedat în următoarele zile. Istvan cu toate că era mai în vârstă ca mine îmi spunea; nene. Am încheiat luna cu bine, dar în luna viitoare Istvan nu a mai venit la sectorul nostru. Fusese transferat la sectorul transport ca supraveghetor. Era o funcţie destul de importantă în angrenajul minei, care însă nu necesita efort fizic, ci mai mult depindea de organizare. Nu mai lucra pe schimbul nostru, dar ne întâlneam deseori prin localitate. De fiecare dată mă saluta şi îmi spunea doar cuvinte frumoase. Aveam să aflu de la magaziner de ce fusese dat afară din securitate.
_________________ _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 13/06/2011 18:59 Titlul subiectului: Mouse liver SF...autor Mihai LEONTE |
|
|
MOUSE LIVER sf
Cazurile de ciroză au îngrozit lumea. Un anonim a luat spre cercetare aceste cazuri. Tipul se numeşte Fell Sool care s-a gândit cum ar putea regenera ficatul bolnav. Astfel a ajuns la concluzia că doar implantând un nou ficat s-ar ajunge la un rezultat real. Dar problema se punea de unde găseşti ficatul? A luat în calcul mai multe variante şi a concluzionat că se poate introduce în organism un ficat minuscul cum ar fi cel de şoarece! A trecut la treabă şi a căutat pe cineva dispus pentru experienţele sale. A întrebat cine suferă de ciroză pentru găsi primul client. Cum dintre prietenii cunoscuţi a găsit pe câţiva consumatori de băuturi tari care sufereau cu adevărat de ciroză. Primul, un oarecare John a acceptat să fie cobaiul său, pe deasupra a mai căutat şi alţi clienţi.
REŢETA DE TRATAMENT.
Ce trebuiau să facă viitorii cobai? Fiecare trebuia să aducă un şoarece viu, acesta urmând sa fie sacrificat pe altarul medicinii. Fell Sool sacrifica şoricelul, îi scotea ficatul după care îl introducea într-o mică linguriţă de ceai pe care o îngheţa. Pacientul bolnav trebuia să înghită acea bucăţică de gheaţă cu ficatul inclus fără prea multe mofturi. Datorită faptului că se ştia ce înghite unii clienţi aveau greţuri. Desigur că neobişnuiţii pacienţi continuau consumul de produse alcoolice tari. Astfel că nu se putea urmări efectul tratamentului. După o perioadă destul de lungă au început să se ivească primele rezultate încurajatoare. Fell Sool îşi notase multe observaţii ale cercetării sale. A solicitat sprijinul unui specialist cu care colabora fără să se ştie în lumea medicală. Au început să publice diverse articole în presă despre metoda şi rezultatele obţinute. A început un adevărat scandal! Lumea medicală era scandalizată pentru faptul că fusese ignorată, dar se ridicase şi protestul iubitorilor de animale care nu acceptau sacrificarea nevinovaţilor şoricei.
Fell Sool a solicitat un REFERENDUM UNIVERSAL în legătură cu acest tratament.
Vă rugăm să vă spuneţi părerea despre această acţiune a lui Fell Sool. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 13/06/2011 19:00 Titlul subiectului: Mouse insurgense SF...autor Mihai LEONTE |
|
|
MOUSE INSURGENSE sf
După dispariţia a cât mai mulţi confraţi de ai lor, s-a dat alarma printre şoricei. Şoarecii de câmp se păzeau de duşmanii lor obişnuiţi ulii şi alţi vânători ocazionali. Se păzeau de otrăvuri dar nu se aşteptau ca oamenii să-i vâneze pentru alte scopuri necunoscute de ei până atunci. Şoarecii de casă se păzeau de pisici în mod special ca fiind duşmanii declaraţi dintotdeauna. Acum pisicile erau obligate să mănânce trupuri neînsufleţite de şoricei, ceea ce nu le prea convenea. Normal, una e să prinzi individul şi să te joci cu el, şi alta este să primeşti ceva ce nu mişcă. După apariţia primelor victime printre şoricei s-a dat alarma. Prin cele mai rapide mijloace specifice neamului şoricesc s-a întrunit o mare conferinţă la care au luat parte acest neam răspândit peste tot în Univers. S-a hotărât atacarea hainelor umane, adică tot ce era obiect de îmbrăcăminte. La birouri se ataca hârtia albă care era roasă pe la colţuri şi capetele mici. Dacă dintr-un birou dispărea un şoricel imediat se trecea la atacul topurilor de hârtie albă. Vestiarele erau atacate primordial. Taioarele şi vestoanele erau roase la mâneci şi găurite chiar la cel mai vizibil loc pieptul. Vă daţi seama ce catastrofă era pentru o persoană feminină să-şi găsească haina cu o frumuseţe de gaură în asemenea loc? Ceea ce nu reuşeau iubitorii de animale, au început să realizeze însuşi victimele, adică neamul şoricesc. S-a dat alarma şi printre oameni, şi pentru că nu cunoşteau încă destul despre acţiunea lor mouse lever, au început să-şi pună probleme! Presa nu înceta să prezinte cazurile de revoltă a şoriceilor, astfel că cea mai mica rozătura de şoarece era prezentată în toată media cu lux de amănunte. Cazurile deveniseră tot mai dese. Utilizarea otrăvurilor specifice nu mai dădeau rezultate.
Astfel că presa de peste tot a numit fenomenul ca fiind mouse insurgense! _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 13/06/2011 19:01 Titlul subiectului: Multiple lectii de istorie...autor Mihai LEONTE |
|
|
MULTIPLE LECŢII DE ISTORIE
Zilele Culturii la Moldova Nouă din 3 noiembrie 2010, s-au desfăşurat într-o zi de toamnă deosebit de frumoasă, când numai să stai într-o sală câteva ore nu-ţi venea. Invitaţia primită anunţa o prezentare tentantă. Eram invitat să-mi prezint volumul apărut în 2010, adică ARMONII MAJORE, autor Mihai LEONTE.
Cuvântul de deschidere l-a rostit domnul Primar al oraşului Moldova Nouă, doctor inginer Ion CHISĂLIŢĂ. Totul era pregătit ca pentru o adevărată sărbătoare a culturii. Dar aveam să asistăm la adevărate lecţii de istorie a zonei Clisura Dunării. La prezidiul adunării erau prezenţi patru profesori doctori dintre care trei în istorie.
Tema propusă de Lucreţia Loredana BOJIN ,,Plastică neo-eneolitică din Clisura Dunării” a fost deosebit de interesantă prin prezentarea noilor descoperiri arheologice din perimetrul Liubcova – Sicheviţa – Gornea.
A continuat profesorul Desideriu GECSE, proaspăt doctor în istorie, cu o tematică despre etnicii cehi din această parte a României intitulată; ,,Izvoare şi surse istorice privind comunităţile cehe din Banatul de Sud”, aducând informaţii culese din mai multe surse, destul de diverse, după o muncă titanică care s-a desfăşurat în timp, dar a meritat efortul.
Profesorul Ionel FOLEA aduce în atenţia publică; ,,Dovezi arheologice privind continuitatea de viaţă şi locuire neîntrerupte prin minerit şi alte îndeletniciri în Clisura de Sus a Dunării”. Ceea ce a scos în evidenţă tema domnului profesor Ionel FOLEA, a fost munca desfăşurată în perioade diferite alături de ingineri mineri, care l-au sprijinit în anii precedenţi să adune materialul despre minerit, nominalizând pe inginerii Ioan TALPEŞ (decedat) şi Petru VLAD. Domnul profesor Ionel FOLEA, cât şi ceilalţi vorbitori şi-au exprimat regretul pentru pierderea unor obiective miniere ce trebuiau cercetate şi care au fost distruse prin noile lucrări miniere executate în această zonă, extrem de bogată în resurse arheologice miniere.
Un adevărat omagiu avea să aducă colaboratorilor şi elevilor săi, profesorul Andrei NISTORAN prin tema; ,,Contribuţia cadrelor didactice şi a elevilor la cercetările arheologice din Clisura Dunării de sus”. Dumnealui a dat exemple cum elevii se ofereau voluntar pentru a participa la diverse acţiuni, unde nu lipsea efortul fizic, în mod special săpături.
O amplă prelegere istorică aveam să ascultăm din alocuţiunea profesorului doctor în istorie Doina BENEA, născută pe aceste meleaguri, adică chiar în Moldova Nouă. Tema abordată de dumneaei este destul de vastă şi voi încerca să revin asupra acestui subiect interesant.
Încheierea acestor prezentări avea să aparţină poetului Mihai LEONTE, care printr-o alocuţiune referitoare la; ,,Necesitatea localizării scrierilor” şi-a prezentat volumele tipărite până la cel mai recent ARMONII MAJORE 2010. Mihai LEONTE a prezentat auditoriului şi iniţiativa personală referitoare la tipărirea volumelor antologice ale poeţilor de pe NET, astfel că până în prezent au fost tipărite 5 ediţii, ceea ce a adus în prim-planul literaturii, mulţi autori necunoscuţi care neavând mijloace financiare adecvate nu şi-ar fi văzut creaţiile tipărite.
Evenimentul s-a încheiat cu un frumos şi variat program artistic susţinut de tineri elevi de şcolile şi liceul din oraşul Moldova Nouă. Au impresionat publicul, micuţii elevi de la Şcoala I-VIII, care sub conducerea profesoarei Alena GECSE au prezentat un program foarte divers.
Acestei ediţii 2010, a XXXIV, Consiliul Local Moldova Nouă i-a acordat o sumă mult mai mică decât în alţi ani, însă evenimentul a fost reuşit, în aceste vremuri de criză.
Articol realizat de participantul direct la eveniment; Mihai LEONTE
---
http://literaturadart.blogspot.com/2011/02/multiple-lectii-de-istorie.html
--- _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 13/06/2011 19:02 Titlul subiectului: Necesitatea localizarii scrierilor...autor Mihai LEONTE |
|
|
NECESITATEA LOCALIZARII SCRIERILOR
Desigur că fiecare autor doreşte să-şi personalizeze scrierile local, naţional sau internaţional. A scrie despre localitatea unde te-ai născut, unde ai locuit sau unde ai muncit, devine un fel de mândrie, în cele mai multe cazuri conştientă. Exemple pot fi multiple; Ion CREANGĂ, Mihail SADOVEANU, Zaharia STANCU, Marin PREDA, referindu-ne doar la unii scriitori români foarte cunoscuţi.
Personal am încercat şi voi încerca să nominalizez real locurile unde m-am născut, am muncit sau am trăit de a lungul anilor. Citeam un roman scris despre zona noastră, prin care autorul ne sugerează doar că ar fi vorba despre această zonă din Clisura Dunării.
Fiind la ora când o parte din scrierile mele au fost tipărite, mi-am asumat răspunderea de a nominaliza localităţile pe unde am trecut. Astfel că Moldova Nouă este adusă în prim planul scrierilor mele ori de câte ori am ocazia. Nu-mi este teamă că voi fi acuzat de cineva că am scris altceva decât realitatea din oraş sau din istoria acestei zone. Readucerea în memoria cititorilor de evenimente petrecute, înseamnă că vrei să consemnezi pentru viitor fapte care uneori nu sunt consemnate niciunde. Militez în continuare pentru scrierea monografiilor pentru localităţi. Apariţia internetului are multiple beneficii pentru istoria multor localităţi dar şi a multor personalităţi.
Prezentându-vă azi volumele mele; Apogeul metaforic 2004, Mirajele albastre 2008 şi Armonii majore 2010 încerc să vă prezint că ceea ce am reuşit să tipăresc este un merit personal, dar şi o contribuţie primită de la autorităţile locale care mi-au înlesnit tipărirea acestor volume. Prin simplele mele mijloace financiare poate nu aş fi reuşit. Din acest motiv doresc sincer să mulţumesc celor implicaţi, pentru acest sprijin. Reacţiile localnicilor, dar şi ale celor care mă citesc pe Internet sunt dintre cele mai favorabile, lucru care mă bucură personal, dar trebuie să fie şi o mândrie pentru cei care conduc destinele acestei localităţi care este; Moldova Nouă.
Iniţiind un ciclu de volume intitulat ,, Din tainele vieţii” încă din anul 2006 având titluri pline de semnificaţii ca; Spiralele vieţii 2006, Drumurile vieţii 2007, Mirajele vieţii 2008, Izvoarele vieţii 2009 şi Speranţele vieţii 2010 am demonstrat că prin muncă şi colaborare se pot realiza proiecte care singulare nu ar fi putut fi realizate. Astfel că mulţi autori anonimi au putut să-şi vadă visul realizat, adică să apară într-un volum tipărit. Ulterior mulţi s-au făcut cunoscuţi în viaţa literară a societăţii româneşti dar şi prin ducerea numelui României peste graniţe şi implicit al localităţilor de provenienţă ale autorilor.
Din acest motiv îmi voi continua nominalizarea localităţilor pe unde mi-am purtat paşii. Voi nominaliza persoanele cu care am muncit în mină sau am colaborat în alte domenii. Aşa cum am precizat în prezentările mele biografice, ceea ce scriu, este parte din sufletul meu.
Nu îmi este ruşine cu ce am făcut în viaţa mea şi din acest motiv caut să dau cititorului cât mai mult posibil. Dacă cineva mă va critica pentru asta, este liber să o facă.
Acest text este parte a cuvântului meu la Zilele Culturii la Moldova Nouă din 3 noiembrie 2010. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 17/06/2011 19:26 Titlul subiectului: Portretul unui prieten...autor Mihai LEONTE |
|
|
PORTRETUL UNUI PRIETEN
Cuvinte şi articole despre prietenie s-au scris multe in toate timpurile. Nu îţi dai seama că timpul trece şi nu tu eşti cel care te desparţi de un prieten, ci numai Divinul Creator îl cheamă la sine pe prietenul tău. De ce îi alege tocmai pe cei care tu i-ai iubit sau apreciat? Desigur că vei găsi răspunsuri care nu te vor mulţumi, dar nu ai ce să faci. Îţi spui doar; acesta e Destinul.
Recent unul dintre cei mai vechi prieteni şi coleg Ştefan RUSU a plecat. Acest articol nu îmi va fi suficient să-l prezint pe cel care a mers să se odihnească în veşnicie. Când m-am angajat la mina Suvarov din Moldova Nouă era maistru miner şi toată lumea îl ştia ca vine la serviciu pe bicicletă. Nu pentru că nu era cu ce să vină la mină, ci pentru faptul că voia să-şi menţină forma sportivă. Astfel că din anul 1965 şi până prin 1970 a parcurs cei circa 10 kilometri tot cu bicicleta.
ÎNMORMÂNTAREA LUI NEA FĂNICĂ RUSU
28 decembrie 1933 – 12 mai 2010
15 mai 2010. Încă de dimineaţă totul era înnegurat. Cerul plin de nori, vântul cu o ploaie măruntă îmi biciuia faţa mergând către sediul organizaţiei CARP, unde mai bine de 15 ani am lucrat împreună cu nea Fănică RUSU, cel pe care azi îl vor duce în cimitirul de pe deal. Parcă natura se revolta că acest om pleca dintre noi. El cel care a străbătut multe cărări din Munţii Apuseni. Din Roşia Montană la Abrud, din Bucium la Izvorul Ampoiului şi multe altele, căci prin anii 1960 nu se mergea decât cu piciorul. Am plecat de acasă pentru a asista la slujba religioasă de pomenire a celui care a fost colegul si prietenul meu apropiat. De la capela unde era depus sicriul şi până la biserica în construcţie o ploaie măruntă nu ne-a slăbit. Slujba din lăcaşul de cult a fost parcă una obişnuită. Foşti colegi şi colaboratori au venit să asiste la plecarea din această lume a lui nea Fănică RUSU. Mai toată lumea era mirată cum de acest om a dat viaţa în primire cum se zice, căci cu câteva zile în urmă se plimba printre noi. Mulţi nu ştiau că suferă de o boală de inimă care s-a agravat când a auzit noile măsuri de reducere a pensiilor. Desigur că nu-i convenea ca după mulţi ani de muncă în subteranele minelor Roşia Montană, Băiţa Bihor şi Moldova Nouă, nu avea o pensie prea consistentă. Asta mai ales că fusese ani mulţi şeful Staţiei de salvare minieră din Moldova Nouă şi luase parte la multe acţiuni dificile de salvare la minele din România, unde au fost solicitaţi salvatorii şi unde se descurcaseră cu rezultate dintre cele mai bune. Omul puternic din tinereţe care mai juca tenis de câmp şi pe la 65 ani se odihnea acum într-un sicriu lucios ce-i drept, dar sicriu totuşi! Dacă nu l-aş fi cunoscut îndeaproape nu aş fi îndrăznit să scriu aceste rânduri.
După terminarea slujbei, la ieşirea din biserică soarele ne-a întâmpinat cu razele sale, raze care pe nea Fănică aveau să-l atingă pentru ultima oară, chiar acum nu le mai vedea. Coşava vântul pe care l-a înfruntat în anii cât a locuit aici în Moldova Nouă, adică peste 45 la număr, a mers cu întreg alaiul funerar până la cimitirul din deal, unde un fost primar al oraşului îmi spunea că acolo e viitorul pensionarilor. Asta ştiam de multă vreme, însă vreau ca acest viitor să fie cât mai îndepărtat. Se pare însă că acei care ne conduc ne grăbesc să ajungem cât mai repede în cimitir.
_________________ _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 17/06/2011 19:27 Titlul subiectului: Profesoara Vrabiuta...autor Mihai LEONTE |
|
|
PROFESOARA VRĂBIUŢĂ
De mulţi ani de când stau la acest bloc am văzut ca vrăbiile îşi au amenajate cuiburi în ferestrele uscătoriilor. Nici un locatar nu le-a deranjat aceste locuinţe ale lor. Pe timpul iernii chiar le ajutăm să treacă prin greutăţi, aducându-le alimentaţie specifică, adică grâu şi alte boabe mici. Uneori când frigul este prea mare le aruncăm miez de pâine înmuiat în apă caldă. Cum vine primăvara însă aceşti vecini ai noştri devin mai gălăgioşi şi nu mai stau să le dăm noi de mâncare. Dar când a început sezonul reproducerii am sesizat că anumite vrăbiuţe au sarcini noi. Astfel în perioada când puii încearcă să zboare, mai multe vrăbiuţe sunt atente căci micuţii nu prea ştiu ce vor şi se aruncă în gol fără măsuri de precauţie, iar jos vecinele din bloc, pisicile îi aşteaptă gata să-i înhaţe pentru o masă delicioasă. Atunci apar paznicii care nu pregetă să se arunce asupra duşmanului pisică! Se întâmplă ca tocmai din aceşti paznici să cadă răpuşi pe câmpul de luptă în ghearele pisicii şi atunci să vezi gălăgie şi ciripituri de tot felul. Ceva însă m-a frapat de mai multe zile. Auzeam mereu tonalităţi ale unei vrăbiuţe şi nu înţelegeam ce se întâmplă!? M-am înarmat cu un săculeţ de răbdare şi am început să privesc din diverse poziţii ce e cu acest ciripit? Cu atenţie am început să descifrez lecţiile pentru noii pui, dar valabile şi pentru ceilalţi membrii ai coloniei de vrăbii. Sigur nu veţi crede ce vă spun. Am reuşit să înţeleg că profesoara Vrăbiuţă le spune celor mici reguli de comportament general. Iar atunci când zvăpăiaţii nu ascultau era anunţat un fel de gardă a cuiburilor şi aceştia erau imediat admonestaţi în fel şi chip. Am putut să descifrez cum li se spunea tinerilor pui să nu încerce să-şi schimbe piuitul fiindcă vor fi atraşi de către duşmani prin false apeluri. Pentru cei mai avansaţi lecţiile aveau alte tematici; despre stoluri şi necesitatea lor. Interesantă mi s-a părut lecţia de geografie unde se vorbea de ţinuturi noi necunoscute de toate vrăbiile. Desigur că erau invitaţi profesori din alte stoluri cu mai multă experienţă şi se pleca deseori în zboruri de recunoaştere şi punere în practică a lecţiilor predate. Întotdeauna stolul format din tinerii elevi era format şi din cei vârstnici pentru înţelegerea lecţiei predate în acea zi. Dar a doua zi lecţiile se reluau, pentru că viaţa vrăbiilor, ca şi pentru alte specii este o şcoală continuă care nu trebuia neglijată _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 15/07/2011 15:45 Titlul subiectului: Remember 4 martie 2009...autor Mihai LEONTE |
|
|
REMEMBER 4 martie 2009
Desigur că un cutremur este un fenomen care nu poate fi uitat uşor, mai ales dacă are acele efecte distrugătoare ca cel din 4 martie 1977. La ora cutremurului eram schimbul 2 în subteran la Mina Centrala Suvarov şi activitatea era spre finalul schimbului.. Echipele de transportat vagonetele aduceau ultimele garnituri spre a fi golite în rostogolul colector de la orizontul - 100. Minerii din fronturi încă îşi mai pregăteau fronturile pentru schimbul următor. Am mers la nişa de serviciu din subteran să-mi iau geanta cam în jurul orei 21 si un sfert. În timp ce mâncam ce îmi rămăsese în servieta mea, am auzit două bufnituri din străfundurile pământului. Iniţial mi-am zis că vreun abataj de la un alt sector din subteran explodase nişte găuri lungi în care se folosea foarte multă dinamită. Fiindcă unele echipe de mineri mergeau să aducă lemnul de la puţul principal, m-am deplasat şi eu către puţ. Aici aveam să aflu că avusese loc cutremurul, căci pentru scurt timp se întrerupsese energia electrică. Echipa de la întreţinerea puţului făcea obişnuita revizie de sfârşit de schimb, înaintea începerii transportului de personal. La ieşirea din subteran aveam să auzim că în Bucureşti situaţia era dezastruoasă. Ajungând acasă în cartierul Oraşul Nou am găsit lumea ieşită din blocuri agitată şi neliniştită. Oamenii nu mai intrau în blocuri fiindcă la radio se anunţa că sunt posibile alte replici. În zona noastră Moldova Nouă nu s-au produs pagube materiale deosebite. Pe atunci jucam şah prin corespondenţă cu cineva din Bucureşti, i-am dat telefon şi cu toate ca locuia la etajul 7 pe strada Liviu REBREANU, nu avut de suferit prea mult, fiindu-i spart doar un pahar dintr-o vitrină. În acelaşi timp şefului meu i s-au spart 4 pahare de cristal locuind la etajul 2. Repercusiunile asupra psihicului uman aveam să le aflu prin iunie, când mă aflam în Sinaia la odihnă şi existau mulţi oameni la tratament psihologic într-o clinică. Prea multe nu se ştia de la faţa locului decât ceea ce se prezenta la televiziunea română. Însă un coleg care îşi vizitase fiica studentă în Bucureşti chiar în acele zile, ne povestea despre adevărata faţă a dezastrului. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 15/07/2011 15:48 Titlul subiectului: Tunsu si Perju...autor Mihai LEONTE |
|
|
TUNSU ŞI PERJU
În viaţa de zi cu zi ai ocazia să cunoşti diverse personaje, care aparent sunt fără importanţă desigur. Doar aparent! Ceea ce vă voi povesti sunt lecţii de viaţă ce ar trebui să ne dea mai mult de gândit. Când i-am cunoscut pe cei doi, adică pe Tunsu şi Perju, nu credeam că vor însemna ceva pentru mine. Şi totuşi am avut ocazia să îi am în subordine de mai multe ori de a lungul anilor mei de maistru. Tunsu şi Perju erau amândoi vagonetari, adică muncitori necalificaţi, şi aşa au ieşit la pensie. De ce nu au vrut să avanseze în ierarhia minieră? Fiindcă nu aveau prea multă carte şi nici nu se străduiau să-şi completeze cel puţin clasele elementare. Erau căsătoriţi amândoi şi avea fiecare câte doi copii. Tunsu era ţigan şi se mândrea cu asta oriunde ar fi fost. Perju era român sadea şi nu dădea importanţă acestui fapt. Tunsu locuia în marginea oraşului şi avea mai mult o cocioabă decât o casă. Dar în câţiva ani avea să-şi ridice o casă cum nu prea aveau nici românii. Perju locuia la barăcile tot din marginea oraşului, unde erau cazaţi noii angajaţi, dar a primit şi el un apartament în cartierul de blocuri. Până aici desigur nu pare nimic spectaculos! Lui Tunsu i se spunea aşa fiindcă se tundea întotdeauna zero. Aşa se obişnuise şi spunea el că era mai ieftin. Perju venise de la minele de uraniu şi avea frizerul lui personal. De obicei sâmbăta venea la el un coleg să-l tundă şi să-l bărbierească. Nu mergea la frizerie niciodată. Prietenul lui frizerul când apărea la domiciliul său era întâmpinat ca un oaspete. Se desfăcea o sticlă de coniac de jumătate de litru şi începeau să se cinstească. De multe ori se termina coniacul şi Perju încă nu era tuns şi nici bărbierit! Când se dădeau salariile Tunsu mergea direct acasă cu bănuţii săi legaţi strâns într-o batista şi nu se oprea la nici un birt sau bufet cu toate că trecea pe lângă multe. În schimb Perju se oprea chiar la primul restaurant, denumit desigur Minerul şi se cinstea cu toată lumea. Atunci apărea şi soţia sa căruia îi încredinţa o parte din salariu, oprindu-şi pentru sine cel puţin încă o sută de lei. _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 15/07/2011 15:49 Titlul subiectului: Vizita in vizuina Sacalilor...autor Mihai LEONTE |
|
|
VIZITĂ ÎN VIZUINA ŞACALILOR
29 mai 2010 o zi obişnuită pentru multă lume şi totuşi neobişnuită pentru locuitorii oraşului minier Moldova Nouă. De ce? Se anunţase cu mult timp înainte că un fost inginer miner plecat din localitate va prezenta un roman al său, scris despre mina unde lucrase şi pe care o condusese chiar de la începuturi. Era un bun prilej pentru mulţi dintre foştii săi subalterni şi colegi să-l reîntâlnească. Printre aceştia numărându-mă şi eu care îl cunoscusem încă de la venirea mea în Moldova Nouă în anul 1966.
Curiozitatea mea a devenit şi mai mare când am citit numele romanului; JURNAL DIN VIZUINA CU ŞACALI! Sincer mă gândeam ce voia să spună autorul cu un titlu destul de sugestiv. Cine au fost şacalii şi cum fusese autorul vânatul lor? Ne-am adunat la locul indicat la ora stabilită. Omul evenimentului avea să întârzie cu ceva timp, dar noi l-am aşteptat, fiindcă tocmai în această zi drumul naţional 57 între Orşova şi Moldova Nouă era închis pentru nişte lucrări. Trebuie să precizez că autorul locuieşte în judeţul Gorj. În cele din urmă a sosit omul aşteptat. Îl ştiam ca un bărbat robust şi bine legat şi nu vedeam prea multe schimbări fizionomice chiar dacă omul a împlinit 70 ani. Imediat după ce a coborât din autoturismul cu care venise, condus de unul din ginerii săi l-am recunoscut pe inginerul Ion BUREŢEA, unul dintre mulţii conducători tehnici pe care îi avusese fosta Întreprindere Minieră Moldova Nouă. Cine îl aştepta pe inginerul Ion BUREŢEA? Destule persoane pentru a fi întâmpinat cum se cuvine, vreo câteva zeci de persoane; de la oameni simpli foşti mineri, maiştri şi ingineri. După o scurtă trecere în revistă a celor prezenţi, cu recunoaştere imediată sau după prezentare, cu îmbrăţişări şi strângeri de mână specifice minerilor cu al lor NOROC BUN s-a trecut la întâlnirea propriu zisă.
Autorul romanului JURNAL DIN VIZUINA CU ŞACALI a încercat să ne spună pe scurt ce cuprinde acest volum, atunci mi-am dat seama de cuprinsul său.
În prezentarea făcută de mine am arătat că este unul din cei care au continuat să scrie despre acest oraş după alţi autori ca; Francesco GRISELINI, Alexandru MOISI, Sofia ARCAN, Elena GRONOV MARINESCU, medicul Ioan NISTORAN şi mai recentul Mihai LEONTE. Este posibil că mai sunt şi alţi autori pe care însă cu scuzele de rigoare nu am citit.
O prezentare mai amplă a fost realizata de însăşi soţia domnului Ion BUREŢEA fostă profesoară de limba română, chiar la Liceu Industrial Moldova Nouă.
Am cumpărat volumul şi m-am grăbit spre casă avid să citesc acest jurnal incitant. Am citit neîntrerupt tot romanul de 400 pagini de parcă trebuia să susţin vreun examen! Aveam să constat că lucrarea în sine este o mini frescă a unor ani trăiţi în epoca socialistă de către un tânăr inginer. Pentru mine ca fost miner şi mai apoi maistru în chiar subordinea frecventă a respectivului inginer nu mi-a fost greu să descifrez personajele cu nume anagramate care au existat în realitatea de atunci şi readuse în filele cărţii cu defecte şi calităţi. Volumul scris sub formă de jurnal, adică fără întreruperi şi capitole are o anumită cursivitate în povestire, cu o cronologie a evenimentelor nu întotdeauna respectată. Despre minerit autorul scrie destul de larg, aducând în prim plan propria activitate, cititorul deducând că romanul este mai mult o autobiografie rezumată pe o perioadă de timp, cât a funcţionat aici într-un oraş care nu doreşte să-l nominalizeze!
Cititorul va afla totuşi că e vorba de un oraş minier de pe malul românesc al Dunării.
Articol realizat de Mihai LEONTE iunie 2010 _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://moldovanoua.myforum.ro/ |
|
| Sus |
|
 |
Mihai LEONTE Membru de Onoare

Data inscrierii: 03/Oct/2006 Mesaje: 567 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro
|